A B C D E F G
termeni gasiti: 2,447 pagina 2 din 123
Absolutiza, absolutizez
Absolutiza, absolutizez vb. I. tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiÅ£ionat, limitat de celelalte laturi sau More…
Absolvent, absolvenţi
Absolvent, -ă, absolvenţi, -te s. m. f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învăţământ. [germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis]
Absolvi, absolvesc
Absolvi, absolvesc, absolv vb. IV. tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta [germ. absolvieren, lat. absolvere] More…
Absorbant, absorbanţi
Absorbant, -ă, absorbanÅ£i, -te 1. adj., s. n. (Substanţă, material, obiect) care absoarbe lichide sau vapori. (Substanţă) care reÅ£ine o parte din particulele sau din energia radiată de o More…
Absorbi, absorb
Absorbi, absorb vb. IV. tranz. 1. A suge, a încorpora o substanţă etc. 2. Fig. A captiva. [fr. absorber, după sorbi]
Absorbţie, absorbţii
AbsorbÅ£ie, absorbÅ£ii s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. 2. Pătrundere a apei, substanÅ£elor minerale şi More…
Abstinent, abstinenţi
Abstinent, -ă, abstinenţi, -te s. m. f. Persoană care îşi impune restricţii de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. [fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis]
Abstinenţă, abstinenţe
Abstinenţă, abstinenţe s. f. Faptul de a fi abstinent [fr. abstinence, lat. abstinentia]
Abstract, abstracţi
Abstract, -ă, abstracÅ£i, -te 1. adj. Rezultat din separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detaşat de More…
Abstractizare, abstractizări
Abstractizare, abstractizări s. f. OperaÅ£ie a gândirii prin care se desprind şi se reÅ£in unele dintre caracteristicile şi relaÅ£iile esenÅ£iale ale obiectului cercetării; abstracÅ£ie. More…
Abstracţie, abstracţii
Abstracţie, abstracţii s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. (le) A face ~ de... = a nu lua în considerare; a ignora. [fr. abstraction, lat. abstractio, -nis]
Abstracţionism
AbstracÅ£ionism s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură dominantă o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realităţile More…
Abstracţionist, abstracţionişti
Abstracţionist, -ă, abstracţionişti, -ste 1. adj. Care aparţine abstracţionismului, referitor la abstracţionism. 2. s. m., f. Adept al abstracţionismului. [fr. abstractionniste]
Absurd, absurzi
Absurd, -ă, absurzi, -de 1. adj. Contrar gândirii logice; ignorarealegilor naturii şi ale societăţii, contrar bunului-simÅ£; ilogic. 2. s. n. Ceea ce este absurd (1). [fr. absurde, lat. More…
Absurditate, absurdităţi
Absurditate, absurdităţi s. f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. [fr. absurdite, lat. absurditas, -atis]
Abunda, abund
Abunda, abund vb. I. intranz. 1. A fi din belşug, a prisosi. 2. (Rar) A conţine, a folosi din belşug. [fr. abonder, lat. abundare]
Abundent, abundenţi
Abundent, -ă, abundenţi, -te adj. Care este în cantitate mare; bogat, îmbelşugat. [fr. abondant, lat. abundans, -ntis]
Abundenţă
Abundenţă s. f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. [fr. abondance, lat. abundentia]
Abuz, abuzuri
Abuz, abuzuri s. n. 1. încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. 2. întrebuinÅ£are fără măsură a unui lucru. 3. Consum exagerat de mâncare, băutură, Å£igări etc. [fr. abus, lat. abusus] More…
Abuza, abuzez
Abuza, abuzez vb. intranz. l. A folosi ceva în mod excesiv. 2. A comite nedreptăţi, incorectitudini, profitând de o anumită situaţie. [fr. abuser]
Dictionar de neologisme Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre • Top 10 • ContactaÅ£i-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro