A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
termeni gasiti: 109,072 pagina 2 din 5,454
abacterian
abacterian, -ă adj. (biol.) Care este lipsit de bacterii.• sil. -ri-an. pl. -ieni, -iene. / fr. abactérien.
abacă
abacă s.f. (arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane, pe care se sprijină arhitrava. • pl. -ce. / fr. abaque; cf. lat. abăcus, -i
abadesă
abadesă s.f. v. abatesă.
abager
abager s.m. (înv.) Abagiu. • pl. -i. / abagiu + -er.
abagerie
abagerie s.f. (înv.) 1 Atelier sau fabrică producătoare de (haine de) aba. 2 Prăvălie de aba. 3 Meseria de abagiu. • pl. -ii. g.-d. -iei. / abager+ -ie.
abagiu
abagiu s.m. (înv.) 1 Persoană care se ocupa cu fabricarea sau cu vînzarea abalei. 2 Persoană care confecţiona haine de aba; abager. • pl. -gii. / tc. abaci.
abagiubă
abagiubă s.f. (bot.) Arbust din familia oleacee, cu frunzele opuse, cu florile albe dispuse în raceme, cu corolele în formă de pîlnie şi fructele bace, adesea cultivat pentru gardurile vii More…
abajur
abajur s.n. Dispozitiv (decorativ) de metal, de sticlă, de hîrtie etc. fixat la o lampă pentru a orienta lumina într-o anumită direcţie. Din tavan atîrna lampa cu abajur de porţelan (REBR.). More…
abaldă
abaldă s.f. (înv.) 1 Depozit de mărfuri; magazie. 2 Personalul unei abalde. 3 Totalitatea mărfurilor aflate într-o abaldă. • pl. -e. / germ. Ablade[raum], prin metateză.
abalienare
abalienare s.f. (med.) Pierdere sau diminuare marcată şi evidentă a facultăţilor mintale. • sil. - li- e-. / ab-+ alienare, după engl. abalienation, fr. abaliena-tion, lat. abalienatîo, More…
abandon
abandon s.n. 1 (jur.) Părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere. Abandonul de minori intră sub incidenţa penală. 2 Renunţare la un bun More…
abandona
abandona vb. I. 1 fr. A părăsi pe cineva sau ceva. • (jur.; compl. indică copii, persoane asistate etc.) A părăsi pe cineva, lăsîndu-l fără sprijin sau ajutor. Legea (penală) pedepseşte pe More…
abandonare
abandonare s.f. 1 Părăsire. Abandonarea familiei. • Spec. Părăsire a unei nave aflată în pericol de scufundare. Echipajul a hotărît abandonarea navei. 2 Renunţare. Abandonarea unui proiect. More…
abandonat
abandonat, -ă adj. Care a fost părăsit. ♦ Spec. (despre copii nou-născuţi) Care este părăsit de către mamă. • pl. -ţi, - te. / v. abandona.
abandonic
abandonic, -ă s.m., s.f, adj. (med.) (Persoană) care trăieşte cu teama patologică de a fi abandonat. • pl. -ci, -ce. / fr. abandonnique.
abanos
abanos s.m. 1 (bot.) Arbore exotic din zonele tropicală şi subtropicală (mai ales din India), cu lemnul negru, greu, tare şi durabil (Diospyros abenum). 2 Lemnul acestui arbore folosit More…
abarticular
abarticular, -ă adj. (med.) Care este situat în vecinătatea unei articulaţii (anatomice), fără a avea o legătură structurală sau funcţională cu aceasta. • pl. -i, -e. / fr. abarticulaire; More…
abataj
abataj s.n. 1 Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ. Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcţia More…
abate
abate s.m. (bis.) 1 Titlu dat superiorului unei abaţii. • Persoană care are acest titlu. ♦ Spec. Superiorul unor ordine monahale catolice, precum benedictinii. 2 (mai ales în sec. 18) Titlu More…
abatere
abatere s.f. 1 îndepărtare, deviaţie de la direcţia iniţială sau normală. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Fig. îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gîndire etc. ♦ More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro