A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
├é ├Ä ─é ┼× ┼ó
termeni gasiti: 109,072 pagina 4 din 5,454
abdomen
abdomen s.n. 1 (anat.) Regiune anatomic─â situat─â ├«ntre torace ┼či pelvis con┼úin├«nd viscerele abdominale; p├«ntece. Abdomen acut = stare invalidant─â, caracterizat─â prin durere abdominal─â More…
abdomin
abdomin - Elem. de compunere ÔÇ×abdomen".
abdominal
abdominal, -─â, adj. (anat.) Care apar┼úine abdomenului, de abdomen. Mu┼čchi abdominali. Cavitate abdominal─â = cavitate care este cuprins─â ├«ntre pere┼úii abdomenului.
abdominalgie
abdominalgie s.f. (med) Durere abdominal─â.
abdomino
abdomino v. abdomin
abdominocentez─â
abdominocenteză s.f. (med.) Puncţia peretelui abdominal practicată în scopul evacuării unei acumulări excesive de lichid; paracenteză abdominală, puncţie abdominală.
abdominohisterectomie
abdominohisterectomie s.f. (chir.) Histerectomie f─âcut─â pe cale abdominal─â.
abdominohisterotomie
abdominohisterotomie s.f. (chir.) Histerotomie efectuat─â pe cale abdominal─â.
abdominoscopie
abdominoscopie s.f. (med.) (Modalitate de) examinare a abdomenului, prin vizualizarea organelor interne prin laparotomie sau pe cale endoscopic─â.
abduce
abducevb. III. tr. A duce (de undeva); a lua, a apuca alt─â cale.
abducens
abducens s.m. invar, (anat.) Perechea a ┼časea de nervi cranieni..
abductor
abductor s.m. (anat.) Structur─â care ├«ndep─ârteaz─â, printr-o mi┼čcare de lateralizare, un segment, ├«n raport cu una din axele trunchiului.(adj.) Mu┼čchi abductor = mu┼čchi care ├«ndep─ârteaz─â un More…
abducţie
abduc┼úies.f. 1 (fiziol.) Mi┼čcare executat─â de un mu┼čchi abductor. 2 Stare, atitudine rezultat─â din mi┼čcarea abductoare, opus─â adduc┼úiei.
abecedar
abecedar s.n. 1 Manual elementar pentru ├«nv─â┼úarea scrisului ┼či a cititului. Era un abecedar cu slove de unpalmac de mari (C. NEGR.). 2 Fig. (Carte care cuprinde) no┼úiunile de baz─â dintr-un More…
abelian
abelian, -─â adj. (mat. despre func┼úii, structuri algebrice, cu proprietatea comutativit─â┼úii) Introdus de Abel ├«n analiza matematic─â.Grup abelian = grup a c─ârui lege de compozi┼úie este More…
aber
aber - Elem. de compunere ÔÇ×a se abate", ÔÇ×a se ├«ndep─ârta".
aberant
aberant, -─â adj. 1 Care se abate de la tipul normal sau corect; care constituie o abera┼úie. Comportament aberant. 2 Care este contrar logicii, bunului-sim┼ú; eronat. Un proiect aberant. Ext. More…
aberant─â
aberantă s.f. Caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.
aberativ
aberativ, -ă adj. Care ţine de aberaţie; care este departe de adevăr.
aberaţie
abera┼úie s.f. 1 Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2 (fiz.) Refrac┼úia inegal─â a razelor de lumin─â care str─âbat o lentil─â, av├«nd ca efect deformarea imaginii obiectului privit prin More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre ÔÇó Top 10 ÔÇó Contacta┼úi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro