A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
├é ├Ä ─é ┼× ┼ó
termeni gasiti: 109,072 pagina 5 din 5,454
aberaţiune
aberaţiune s.f. v. aberaţie
aberometru
aberometru s.n. (optic.) Instrument folosit la măsurarea aberaţiei de vedere.
aberoscop
aberoscop s.n. (optic.) Instrument care serve┼čte la observarea defectului de distorsiune pe care ├«l prezint─â un ochi normal.
abeţedar
abeţedar s.n. v. abecedar.
abhora
abhora vb. I. tr. A avea ură, dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva; a detesta
abhorare
abhorare s.f. Ac┼úiunea de a abhora ┼či rezultatul ei.
abia
abia adv. 1 (modal) Cu greutate; anevoie. Abia merge. Cu ner─âbdare. Abia a┼čtept clipa c├«nd voi pleca. 2 (temporal) De foarte pu┼úin timp. Abia a venit ┼či pleac─â iar─â┼či. Tocmai, nu mai More…
abietacee
abietacee s.f. (bot.; la pl.) Familie de conifere cuprinz├«nd arbori din specia bradului (Abietaceae); abietinee, pinacee; (┼či la sg.) plant─â care face parte din aceast─â familie.
abietin
abietin s.n. Substan┼ú─â r─â┼činoas─â extras─â din lemnul de brad, care se prezint─â sub form─â de cristale incolore, solubile ├«n ap─â ┼či ├«n alcool; coniferin─â.
abietinee
abietinee s.f. (bot.) Abietacee. sil. -bi-e-. pl. -ee. / fr. abietinees.
abil
abil, -─â adj. Care este ├«ndem├«natic, dibaci, priceput, iscusit ├«ntr-un anumit domeniu. Profesorul cel nou era un abilpedagog (CR.). Care v─âde┼čte mdem├«nare, dib─âcie, iscusin┼ú─â. O politic─â More…
abilita
abilita vb. I. tr. 1 A conferi cuiva dreptul de a practica o anumit─â profesie, de a desf─â┼čura o anumit─â activitate (├«n urma unei probe, a unui examen); a acorda un grad, un titlu. 2 (jur.) A More…
abilitare
abilitare s.f. 1 Acordare a unui grad, a unui drept. 2 (jur.) împuternicire pentru o acţiune juridică.
abilitat
abilitat, -ă adj. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. pl. -ţi, - te. / v. abilita.
abilitate
abilitate s.f. 1 (Capacitatea de a ac┼úiona cu) agerime, pricepere, iscusin┼ú─â, ├«ndem├«nare, dib─âcie. Lucreaz─â cu mult─â abilitate. (peior.; lapl.) ┼×mecherii. Folose┼čte tot felul de abilit─â┼úi More…
abiogen
abiogen, -─â adj. (biol; despre medii) Care este lipsit de via┼ú─â. (biochim.; despre procese) Care are loc, se petrece ├«n absen┼úa materiei vii, pe cale anorganic─â. . sil. -bi-o-. pl. -i, -e. More…
abiogenez─â
abiogenez─â s.f. (biol.) Teorie care sus┼úine c─â via┼úa este originar─â din materia anorganic─â ┼či care a condus la concep┼úia genera┼úiei spontane (sec. 17), existent─â ┼či ├«n prezent, cu argumente More…
abiologie
abiologie s.f. (biol.) Disciplin─â care se ocup─â cu studiul elementelor anorganice. ÔÇó sil. -bi-o-. g.-d. -iei. / fr. abiologie
abioseston
abioseston s.n. (biol.) Totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.ÔÇó sil. -bi-o-. / fr. abioseston.
abiotic
abiotic, -─â adj. (biol.) Care se opune vie┼úii; care este lipsit de via┼ú─â; incompatibil cu via┼úa, o Factori abiotici v. factor. ÔÇó sil. -bi-o-. pl. -ci, -ce. / fr. abiotique
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre ÔÇó Top 10 ÔÇó Contacta┼úi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro