A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
termeni gasiti: 109,072 pagina 7 din 5,454
ablacta
ablacta vb. I. 1 intr. A înceta secreÅ£ia de lapte matern. 2 tr. A înlocui treptat laptele matem cu alte alimente necesare sugarului; a înţărca. (refl.; despre sugari) A refuza laptele More…
ablactare
ablactare s.f. Ablactaţie. • pl. -ări.
ablactaţie
ablactaţie s.f. 1 încetare a secreţiei de lapte matern la femei. 2 Înţărcare. • pl. -ii. g.-d. -iei.
ablastie
ablastie s.f. 1 (biol.) Nedezvoltare sau dispariÅ£ie completă a unui organ. 2 (chir.) (Metodă de) îndepărtare din organism a unui organ sau a unei formaÅ£iuni patologice. • pl. -ii. g.-d. More…
ablativ
ablativ s.n. (gram.) Caz al declinării, în unele limbi (indo-europene), care exprimă punctul de plecare, despărÅ£irea de un loc, instrumentul acÅ£iunii, cauza etc, fiind cazul unui complement More…
ablaut
ablaut s.n. (lingv.) Alternanţă vocalică; apofonie. • pl. -uri.
ablaţie
ablaţie s.f. v. ablaţiune.
ablaţiune
ablaÅ£iune s.f. 1 (chir.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui Å£esut patologic) prin intervenÅ£ie chirurgicală. 2 (geogr.) Proces de îndepărtare (prin acÅ£iunea apelor, gheÅ£arilor, More…
ablefarie
ablefarie s.f. (med.) Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa parţială sau totală a pleoapelor. • pl. -ii. g.-d. -iei.
ablegat
ablegat s.m. 1 (bis.) FuncÅ£ionar însărcinat de Papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmîna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui More…
ablegaţie
ablegaţie s.f. Funcţia de ablegat. • pl. -ii. g.-d. -iei.
ablepsie
ablepsie s.f. (med) Absenţă a vederii; orbire, cecitate. • pL -ii. g.-d. -iei.
ablucrare
ablucrare s.f. Implinire. Ablucrarea şi lepădarea lipselor informele dialectelor (EMIN.). • pl. -ări.
ablutomanie
ablutomanie s.f. (psih.) Tendinţă obsesivă de a se spăla. g.-d. -iei.
abluţie
abluţie s.f. v. abluţiune.
abluţiune
abluÅ£iune s.f. 1 (relig.) Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii, pentru purificare. Restr. (bis.) Gestul de a-şi spăla degetele făcut de preotul catolic More…
abnega
abnega vb. I. 1 tr. A tăgădui, a nega; a se lepăda de cineva sau de ceva. 2 refl. A se devota. A se abnega neîntrerupt în interesul întregului (EMIN.). • prez. ind. abneg
abnegare
abnegare s.f. Abnegaţie. • pl. -ări.
abnegaţie
abnegaÅ£ie s.f. 1 Atitudinea persoanei care renunţă la dorinÅ£ele, interesele personale în favoarea altcuiva. AbnegaÅ£ie de sine pentru a se consacra soÅ£ului, ...copiilor ei (EMIN.). 2 More…
abnegaţiune
abnegaţiune s.f. v. abnegaţie.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre • Top 10 • ContactaÅ£i-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro