A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
termeni gasiti: 109,072 pagina 8 din 5,454
abnorm
abnorm, -ă adj. (înv.) Anormal, neobişnuit. Cazuri ciudate în care cererile chiar abnorme ale bolnavilor sînt în stare să înlăture boala (EMIN.). • pl. -i, -e.
abnormitate
abnormitate s.f. (înv.) Anomalie, enormitate; lucru abnorm. Abnormitatea corpului său (EMIN.). • pl. -ăţi.
aboală
aboală s.f. (pop.) Numele eufemistic al epilepsiei.
abocluzie
abocluzie s.f. (med.) Dentiţie în care dinţii arcadei superioare (maxilarul superior) şi ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact. Lipsă de contact între dinţii arcadei More…
aboli
aboli vb. IV. tr. (compl. indică instituţii, legi, hotărîri, anumite uzanţe etc.) A desfiinţa; a anula. • prez. ind. -esc.
abolire
abolire s.f. Desfiinţare a unei instituţii, a unei uzanţe, a unei stări; anulare a unei legi, a unei hotărîri; aboliţie. Abolirea sclaviei negrilor. • pl. -i.
aboliţie
aboliţie s.f. Desfiinţare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliţia torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. şi (înv.) aboliţiune s.f.
aboliţionism
aboliţionism s.n. 1 Mişcare politică apărută la sfîrşitul sec. 18 în Anglia, Franţa şi SUA, care susţinea desfiinţarea sclavajului. 2 Mişcare politică americană îndreptată împotriva More…
aboliţionist
aboliţionist, -ă s.m., s.f, adj. (Adept) al aboliţionis-mului. • sil. -ţi-o-, pl. -işti, -iste.
aboliţiune
aboliţiune s.f. v. aboliţie.
abolla
abolla s.f.(milit.) Manta militară la romani, confecţionată din Ină groasă, mantaua filosofului.
abominaţiune
abominaţiune s.f. 1 Oroare; ticăloşie, mîrşăvie; grozăvie, nelegiuire. 2 Cultul idolilor; păgînism. • pl. -i.
abona
abona vb. I. tr., refl. (cu determ. introduse prin prep. „la") A-şi face un abonament. S-a abonat la o revistă. • Fig. (fam.; refl.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al More…
abonament
abonament s.n. 1 Contract, convenţie prin care o persoană obţine, în schimbul unei sume de bani, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a primi reviste sau ziare, de a călători cu More…
abonare
abonare s.f. încheiere a unui abonament. Frecventare regulată a unui loc, a unei case etc. • pl. -ări.
abonat
abonat, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care beneficiază de un abonament. Fig. (fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva, l-au venit din nou abonaţii ia o bere. • pl. -fi,-te.
aboral
aboral, -ă adj. (anat.) Opus, îndepărtat faţă de gură. • pl. -i, -e.
abord
abord s.n. 1 Acces, abordare. 2 (chir.) Cale de acces la un organ. • pl. -uri.
aborda
aborda vb. I.I intr. (mar.; despre nave) 1 A acosta la ţărm. Bastimentul... a şi abordat într-una din schele (GHICA). 2 A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 3 A se More…
abordabil
abordabil, -ă adj. Care poate fi abordat, o Ţărm abordabil v. ţărm. Fig. (despre oameni) Care este uşor de apropiat; accesibil. Un şef abordabil. (fam.;glum.) Este o tînără abordabilă. • pl. More…
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro