A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
C C CA CD CE CF CH CI CL CN CO CR CT CU CV CY
termeni gasiti: 473 pagina 1 din 24
că conj. 11ntroduce propoziţii subordonate: a) subiective: Părea că-n somn un înger ar trece prin infern (EMIN.); b) predicative: Impresia mea este că va reuşi; c) completive directe: Zici că More…
căbăniţă
căbăniţă s.f. v. cabaniţă.
căca
căca vb. I. (pop.; vulg) 1 refl. (despre oameni şi animale) A defeca. 2 tr., refl. A (se) umple de excremente. Expr. Are cine te căca, are cine te spăla = cine te bate te şi mîngîie. S-a More…
căcare
căcare s.f. (vulg.) Defecare. • pl. -ări. /v. căca.
căcat
căcat s.m., s.n. (vulg.) 1 s.m. Materii fecale. Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic. Expr. A mînca căcat=a minţi; a spune prostii. A face din căcat bici (şi să mai şi plesnească) v. More…
căci
căci conj. 1 (introduceprop. explic, adesea cu nuanţă cauz.) Pentru că, deoarece. Eu îi cunosc pre boierii noştri, căci am trăit cu dînşii (C. NEGR.). 2 (pop:, fam.; în fraze exclam., More…
căcior
căcior, -oară s.m., adj. v. caciur.
căciugă
căciugă s.f. (iht.; reg.) Cegă (Acipenser ruthenus). • pl. -gi.
căciular
căciular s.m. 1 Persoană care face căciuli . 2 (milit; înv.) Infanterist din vechea armată română, care purta, la costumul de paradă. căciulă îndoită la vîrf şi împodobită cu o pană de More…
căciulat
căciulat,-ă adj. (reg.) Care poartă căciulă . Presură căciulată v. presură. • pl. - ţi, - te. /căciulă + -at.
căciuleală
căciuleală s.f. (fam.) Căciulire. • pl. -eli. /căciuli + -eală.
căciuli
căciuli vb. IV. refl. (fam.) 1 A se ploconi în faţa cuiva pentru a obţine ceva. Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! (ALECS.). 2 A cere ceva cu umilinţă. • prez.ind. -esc. /căciulă More…
căciulie
căciulie s.f. (pop) 1 Căpăţînă de usturoi. 2 Măciulie de mac. • pl. -ii. g.-d. -iei. /căciulă + -ie.
căciulire
căciulire s.f. (fam.) Faptul de a se căciuli; căciuleălă. • pl. /v. căciuli.
căciuliţă
căciuliţă s.f. 1 Dim. al lui căciulă. 2 Un fel de bonetă purtată de copii şi de femei; (reg.) căiţă. • pl. -e. /căciulă + -iţă.
căciulă
căciulă s.f. 1 Acoperămînt pentru cap, făcut din blană, lînăetc. Un cap cuplete..., înfundat într-o căciulă de miel (EMIN.). Formă de căciulă v. formă. Expr. A-şi scoate (sau a-şi lua) More…
căciur
căciur, -oară s.m., adj. v. caciur.
căcîcea
căcîcea s.m. invar, (fam.) 1 Om căcăcios . 2 Om murdar. 3 Fig. Om fricos. 4 Fig. Om neserios, leneş, obraznic (care se amestecă şi unde nu are treabă). • şi cîcîcea s.m. invar. /căca + More…
căcăcios
căcăcios,-oasă adj., s.m., s.f. (fam.) 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care simte nevoia să defece des. 2 adj., s.m., s.f. Fig. (Persoană) care este fricoasă, laşă. 3 adj., s.m., s.f. More…
căcădară
căcădară s.f. (bot; reg.) Păducel (Crategus monogyna). • pl. -e. /etimol. nec.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro