A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
C C CA CD CE CF CH CI CL CN CO CR CT CU CV CY
termeni gasiti: 712 pagina 1 din 36
ce
ce pron. invar. I (pron. interog.) 1 (înprop. interog. ţine locul cuvîntului aşteptat ca răspuns la o întrebare cu privire la un lucru, la o situaţie, la o acţiune etc.) Ce faci acolo? o More…
cea
cea interj. (în opoz. cu „hăis") Strigăt cu care se mînă boii sau vacile spre dreapta; ceala. Expr. Nu ştie nici de hăis, nici de cea v. hăis. (pop.; subst.) Partea dreaptă; dreapta. More…
ceabac
ceabac s.n. v. şabac.
ceac
ceac s.n. (pop.; înplutărit) Prăjină lungă, prevăzută cu un cîrlig, care este folosită pentru prinderea şi manevrarea butucilor pe apă.
ceac-pac
ceac-pac adv. (fam.) Aşa şi aşa, nici bine, nici rău.
ceacal
ceacal s.m. (zool.) 1 (înv.) Şacal (Caniş aureus). 2 (reg.) Cîine cu pete albe (sau negre) pe frunte sau pe picioare. • pl. -i.
ceacîr
ceacîr, -ă adj. 1 (despre ochi) Care au culori diferite. 2 (despre fiinţe) Care are ochi de culori diferite. 3 (despre animale) Care are lumina ochiului înconjurată de un cearcăn More…
ceacău
ceacău s.n. 1 (milit; înv.) Un fel de chipiu de paradă, înalt şi tare, pe care îl purtau soldaţii austrieci. 2 Analog, (reg.) Coif de hîrtie făcut de copii. • pl. -ăie.
ceacşiri
ceacşiri s.m.pl. 1 (înv.) Pantaloni turceşti largi. 2 (reg.) Pantaloni groşi, care se poartă iarna.
ceadiriu
ceadiriu, -ie adj. (înv.) Verde (ca paiul griului). Sacul cu lire se află acuma pus bine, înfăşurat într-un testemel ceadiriu (CAR.). • pl. -ii.
ceafă
ceafă sf. 1 (anat.) Regiune posterioară a gîtului, sau, ext, a capului, cuprinzînd toate părţile moi situate înapoia rahisului cervical. Expr. Tare de ceafă = obraznic. Cînd mi-oi (sau More…
ceahlău
ceahlău s.m. (omit; reg.) Vultur bărbos (Gypaetus barbatus). • pl. -ăi.
ceai
ceai s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Arbust exotic, originar din China, cu frunzele persistente, pieloase, care conţin substanţe tanante şi cafeina, cu proprietăţi tonifiante, excitante, digestive More…
ceainic
ceainic s.n. Vas special în care se fierbe apă pentru ceai sau în care se opăreşte ceaiul. Conţinutul acestui vas. • pl. -ce.
ceaină
ceaină s.f (înv.) Ceainărie. • pl. -e.
ceainărie
ceainărie s.f. Local în care se serveşte ceai; (înv.) ceaină. • pl. -ii. g.-d. -iei. /ceaină + -arie.
ceair
ceair s.n. (înv., reg.) 1 Loc de păşune (împrejmuit), în apropierea unei ape. 2 Ext. Cîmpie nelucrată. pl. -uri. şi cier s.n.
ceala
ceala interj. Cea. • şi ceală interj. /de la cea.
cealma
cealma s.f. (înv.) Turban. Capetele cu cealmale, Trupurile Cu pistoale (POP.). • pl. -ale.
cealmagiu
cealmagiu s.m. (înv.) Bărbat care purta cealma. Restr. Turc. • pl. -gii. /cealma + -giu.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro