A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
├é ├Ä ─é ┼× ┼ó
H HA HE HF HI HL HM HO HR HT HU HV HY HÎ HĂ
termeni gasiti: 2,877 pagina 1 din 144
h
h s.m. invar. I 1 A zecea liter─â a alfabetului limbii rom├óne. 2 Sunetele notate cu aceast─â liter─â: a) consoan─â spirant─â laringal─â la ├«nceputul cuvintelor ┼či ├«ntre dou─â vocale, ├«ntre care a More…
ha
ha interj. 1 (adesea repet.) Exclama┼úie care exprim─â surprindere, mul┼úumire, satisfac┼úie (r─âut─âcioas─â). Ha, hal m─âi badeo, mi-ai c─âzut la m├«n─â acu? (ALECS.). 2 (fam.; ├«nprop. interog.) More…
haban
haban, -─â s.m., s.f, adj. (bis.) 1 s.m., s.f. Membru al unei secte baptiste din Hanovra ┼či Renania ai c─ârei adep┼úi au emigrat dup─â mijlocul sec. 16 ├«n Moravia, Slovacia ┼či Transilvania, iar More…
habaner─â
habaner─â s.f. Dans popular cubanez, ├«n m─âsur─â binar─â, cu mi┼čcare moderat─â ┼či cu figuri ritmice, caracteristice. Melodie dup─â care se execut─â acest dans. pl. -e.
habar
habar s.n. 1 (fam.) Grij─â p─âs. Expr. A nu avea habar (de sau despre ceva sau cineva) = a) a nu-i p─âsa de ceva sau de cineva; b) a nu ┼čti nimic despre ceva sau despre cineva. 2 Expr. (reg.) More…
habeas corpus
habeas corpus s.n. (jur.) Lege votat─â de Parlamentul britanic ├«n 1679, care garanteaz─â inviolabilitatea persoanei ┼či care ├«ngr─âde┼čte arest─ârile ┼či re┼úinerea arbitrar─â, permi┼ú├«nd celui More…
habenul─â
habenulă s.f. (anat.) 1 Pedunculul anterior al hipofizei. 2 Structură anatomică în formă de panglică. pl. -e.
habitaclu
habitaclu s.n. 1 Loca┼č special al busolei pe o nav─â; suport nemagnetic al busolei marine. Calot─â de alam─â care acoper─â busola. 2 Spa┼úiu amenajat ├«ntr-un automobil, ├«ntr-o aeronav─â etc. More…
habitaglu
habitaglu s.n. v. habitaclu.
habitat
habitat s.n. 1 Mediu geografic ├«n care o popula┼úie, un grup de plante sau de animale tr─âie┼čte ├«n condi┼úii naturale omogene; biotop. 2 Ext. Mediu ├«n care tr─âie┼čte omul. 3 Mod de grupare a More…
habitaţie
habitaţie s.f. v. abitaţie.
habitual
habitual, -─â adj. Care este obi┼čnuit, frecvent sil. -tu-al. pl. -i, -e. ┼či abitual, -─â adj.
habituare
habituare s.f. (psih.) Obi┼čnuire cu un excitant. sil.-tu-a-. pl. -─âri.
habitudine
habitudine s.f. (sociol.) Mod de comportament al indivizilor ce apar┼úin aceluia┼či grup, format ├«n procesul de socializare, reprezent├«nd un act standardizat ┼či reprodus ca atare timp More…
habitus
habitus s.n. 1 (med.) Aspect fizic exterior al unui individ, care indic─â starea de s─ân─âtate a individului respectiv, evolu┼úia unei boli etc. 2 (geol.) Aspect exterior specific pe care ├«l More…
haboca
haboca s.f. Locadv. (reg) Cu haboca = cu sila, cu forţa.
habotnic
habotnic, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate prescripţiile religiei; bigot. Fig. Fanatic. Este un vegetarian habotnic. pl. -ci, -ce.
habotnicie
habotnicie s.f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat în respectarea prescripţiilor religioase. pl. - ii. g.-d. - iei. /habotnic + - ie.
habsburgic
habsburgic, -─â adj. Care apar┼úine dinastiei Habsburg sau Imperiului Austro-Ungar condus de dinastia Habsburg, care se refer─â la dinastia Habsburg sau la Imperiul Austro-Ungar sub dinastia More…
habuz
habuz s.n. v. havuz.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  Despre ÔÇó Top 10 ÔÇó Contacta┼úi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro