A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
S SA SB SC SD SE SF SG SH SI SK SL SM SN SO SP SQ SS ST SU SV SW SY
termeni gasiti: 143 pagina 1 din 8
sîc
sîc interj. (de obicei repet.) Cuvînt, însoţit de gestul lovirii pumnilor unul de altul, prin care cineva îşi exprimă satisfacţia răutăcioasă faţă de un necaz al altuia. Expr. A da cu sîc = More…
sîcîi
sîcîi vb. IV. 1 tr. (compl. indică fiinţe) A nu lăsa în pace, a necăji (permanent), a enerva (spunînd acelaşi lucru); a agasa, a irita, a cicăli. Mă sîcîie cu insistenţele ei. îl sîclie de More…
sîcîială
sîcîială s.f. Faptul de a sîcîi; cicăleală. pl. -ieli. şi sicăială s.f. /sîcîi + - eală. ◊
sîcîire
sîcîire s.f. Acţiunea de a sîcîi şi rezultatul ei. pl. -i. /v. sîcîi. ◊
sîcîit
sîcîit, -ă adj. 1 (despre oameni) Care este agasat, iritat; plictisit. îl găsea... plictisit, sîcîit, descurajat (PER.). 2 (mai ales despre copii) Care este neastâmpărat; agitat. 3 (despre More…
sîcîitor
sîcîitor, -oare adj. Care sîcîie, care enervează; enervant, supărător, agasant. Mă urmăreşte un gînd sîcîitor. (adv.) Plouă mărunt, sîcîitor. sil. -cî-i-. pl. -ori, -oare. /sîcîi + - More…
sîi
sîi vb. IV. v. sfii. ◊
sîli
sîli vb. IV. v. sili. ◊
sîlit
sîlit s.n. v. silit. ◊ sîlit, -ă adj. v. suit.
sîlnic
sîlnic, -ă adj. v. silnic. ◊
sîlnici
sîlnici vb. IV. v. silnici. ◊
sîmbecioară
sîmbecioară s.f. (reg.) Colac ce se dă de pomană în Sîmbătă Mare. pl. -oare. /sîmbătă + - ioară. ◊
sîmbovină
sîmbovină s.f. (bot.) Arbore înalt pînă la 20 m, cu coroana mare, cu frunzele alterne, lanceolate, cu florile verzi-gălbui, care apar înainte de înfrunzire şi cu fructele comestibile, More…
sîmbraş
sîmbraş s.m. 1 (înv., reg.) Asociat; persoană care se însoţeşte cu alta în vederea aratului sau a alcătuirii unei stîne pentru văratul oilor; sîmbrar. 2 (reg.) Proprietar de oi. 3 (reg.) More…
sîmbrie
sîmbrie s.f. v. simbrie. ◊
sîmbrioară
sîmbrioară s.f. v. simbrioară. ◊
sîmbră
sîmbră s.f. 1 (înv., reg.) Asociaţie, tovărăşie. Loc.adv. (reg.) De sîmbră = în tovărăşie; împreună. Expr. (reg.) A prinde (sau a face) sîmbră = a face tovărăşie. 2 Spec. (înv., reg.) More…
sîmbur
sîmbur s.m. v. sîmbure. ◊
sîmbura
sîmbura vb. I. intr. (reg.) A presimţi; a presupune. /etimol. nec. ◊
sîmburar
sîmburar s.m. (ornit.; reg.) Botgros (Coccothraustes coccothraustes). pl. -i. şi simburar s.m. /sîmbure + ar. ◊
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro