A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Â Î Ă Ş Ţ
U UB UC UD UE UF UG UH UI UJ UK UL UM UN UP UR US UT UV UX UZ
termeni gasiti: 1,237 pagina 1 din 62
u
u s.m. invar. I 1 A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (vocală închisă rotunjită posterioară). 3 Semn grafic pentru această literă More…
ubac
ubac s.n. (geomorf.) Versant al unui munte expus spre nord, cu insolaţie mai redusă şi cu amplitudini termice mai mici.
uberal
uberal, -ă adj. Care aparţine sinului, care se referă la sîn. Fîntînă uberală = fîntînă reprezentînd o femeie (o nimfă, o silfidă etc.) din sînii căreia curge apă. pl. -ii -e.
uberos
uberos, -oasă adj. Care este bogat în lapte. Ext. Care este fertil, fecund. pl. -oşi, -oase.
ubertate
ubertate s.f. Fertilitate, fecunditate; abundenţă.
ubichinonă
ubichinonă s.f. (biochim.; mai ales la pl.) Substanţă care se află în toate organismele vegetale şi animale, cu funcţie de coenzimă transmiţătoare de electroni; coenzima Q. pl. -e.
ubichitate
ubichitate s.f. v. ubicuitate.
ubicuist
ubicuist, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. (biol.; despre plante şi animale) Care trăieşte şi se dezvoltă la fel de bine în condiţii de mediu foarte diferite. 2 s.m., s.f, adj. (fam.) (Individ) More…
ubicuitar
ubicuitar, -ă adj., s.m., s.f. Ubicuist. sil. -cu-i-. pl. -i, -e.
ubicuitate
ubicuitate s.f. 1 Însuşire atribuită cuiva de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. 2 (bis.) Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretutindeni în acelaşi More…
ubicuu
ubicuu, -uă adj. Care se află în acelaşi timp în două sau mai multe locuri. Fig. Depistarea acestei ubicue prezenţe eminesciene implică desigur familiaritatea cu stilul marelui gazetar More…
ubicv
ubicv, -ă adj. v. ubicuu.
ubicvist
ubicvist, -ă adj., s.m., s.f. v. ubicuist.
ubicvitate
ubicvitate s.f. v. ubicuitate.
ucaz
ucaz s.n. (înv., pop.) Ordin, ordonanţă, decret. Fig. Măsură, decizie, hotărîre care nu admite discuţie. Familia... venea cu un ucaz: în noul an şcolar trebuia să rămîn acasă (BLA.). More…
ucede
ucede vb. II. v. ucide.
ucenic
ucenic, -ă s.m., s.f. 1 Persoană (tînără) care învaţă o meserie, lucrînd sub îndrumarea unui meşter sau urmînd o şcoală profesională; (înv.) uceniţă. Ext. Debutant într-o activitate (mai More…
ucenici
ucenici vb. IV. intr. A învăţa o meserie lucrînd, activînd pe lîngă un meşter sau pe lîngă o persoană pricepută; a lucra, a învăţa ca ucenic. Gener. A învăţa ceva (de la un maestru, de la More…
ucenicie
ucenicie s.f. Faptul de a lucra ca ucenic. Starea, calitatea, ocupaţia de ucenic. Timpul petrecut de cineva ca ucenic. Gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. Fig. More…
ucenie
ucenie s.f. (înv., reg.) 1 Teorie, învăţătură. 2 Instrucţie ostăşească, exerciţiu militar. pl. -ii. g. -d. -iei. şi ocenie, oceanie s.f.
Dictionar explicativ roman Dex - Dictionar online al limbii romane
  DespreTop 10Contactaţi-ne inceputul paginii
© 2008 DexX.ro - Copyright XHTML | CSS Gazduire oferita de Ghesi.ro